Telpark - o ţeapă demnă de manual!
Sistemul "Telpark" de parcare din Timişoara, care va deveni în curând istorie, ar putea figura într-un manual al ţepelor pe bani publici trase în România anilor '90. Pe bază de relaţii interpersonale de o sorginte mai degrabă siciliană decât timişoreană, unii s-au umplut buzunarele, iar timişorenii au fost minţiţi că au parte de un sistem de parcare "civilizat, fără de care s-ar instala haosul în oraş".
Din banii încasaţi timp de 14 ani de la şoferi nu a fost construită nici măcar o parcare nouă. Conducerea actuală a municipalităţii doreşte să desfiinţeze Telpark-ul şi să-l schimbe cu un alt sistem, mai transparent. Gratis nu se va putea parca în Timişoara, o astfel de variantă fiind exclusă din orice oraş aglomerat contemporan. Totuşi, ar fi bine măcar să ştim ce se întâmplă cu banii. Primul pas a fost deja făcut: societatea ADP (Administrarea Domeniului Public), cea care gestiona sistemul de parcare, a fost decapitată şi absorbită de Drumurile Municipale.
Pe la sfârşitul anilor '90, modul de parcare în oraşul de pe Bega nu era încă o problemă atât de stringentă, dar numărul de autoturisme dădea semne serioase de creştere. O idee încolţită în minţile isteţe ale unor apropiaţi ai primăriei, mult plimbaţi prin oraşul maghiar Szeged, cu care Timişoara s-a înfrăţit oficial la începutul anului 1998, avea să dea roade foarte bogate pentru iniţiatori. "Ce-ar fi să cumpărăm licenţa de sistem de parcare de la Szeged şi să facem şi noi un ban?" pare a fi întrebarea care a stat, de fapt, la baza implementării acestei fantezii cu tichete.
S-a încropit în graba mare firma Huropark SRL, având ca acţionari o firmă timişoreană şi două maghiare, care a început să strângă roadele unei asocieri scump plătite de timişoreni. Licenţa Telpark a costat 75.000 de dolari, iar programele şi know-how-ul, încă 50.000 de dolari. Huropark, care avea ca singur acţionar român firma Veltona (unul dintre cei doi patroni era Nagy Vencel, un apropiat al fostului director ADP, Liviu Barbu) şi nu mai mult de doi angajaţi, s-a asociat în participaţiune cu ADP, devenind părtaşă la beneficiile sistemului Telpark în proporţie de 26 la sută, pe timp de cinci ani, din 1998 până în 2003.
Despre banii încasaţi din parcări nu se mai ştie nimic, pentru că în investiţii noi aceştia nu se regăsesc. De fapt, conform unui control al Gărzii Financiare, în tot acest timp, Huropark şi-a tras în conturi în jur de 40 la sută din profitul brut al Telpark.
Bun pentru import
În timp ce timişorenii erau aburiţi că sistemul de parcare a fost "importat" şi în alte oraşe din România, municipalităţile din Satu Mare (2001) şi Târgu Mureş (1999), care au muşcat momeala, nu au mai ştiut cum să scape de el. În contul Huropark au mai intrat, însă, vreo 80.000 de dolari de la Satu Mare şi alte 40.500 de dolari (plus TVA) de la Târgu Mureş, dar aceste asocieri s-au încheiat prost, ori prin procese, ori prin rezilierea contractelor de asociere.
Doar la Timişoara, sistemul i-a făcut pe băieţii deştepţi să prospere. Un calcul din anul 2006 arată că din cele 13,7 milioane de lei încasate de la implementarea sistemului, pentru amenajarea de parcări s-au folosit doar 2,6 milioane. Pe parcursul a şase ani, profitul net a ajuns la aproape 4,5 milioane de lei. În perioada 2008-2012, conducerea ADP a fost foarte reticentă în oferirea de detalii asupra banilor investiţi în parcări.
Huropark e istorie
După ce şi-a umplut teşchereaua, Huropark SRL a devenit, pas cu pas, istorie. Mai întâi, în martie 2003, şi-a mutat sediul din clădirea ADP de pe malul Begăi, pe strada Paris 2A, cu totul întâmplător, lângă cel al firmei Veltona. De unde până atunci avusese ca acţionari două firme maghiare, Varimex KFT din Miskolc şi Szepark Szegedi Parkolasi KFT din Szegd, cu reprezentanţi doi cetăţeni maghiari, în anul 2005, se constată o schimbare: toate cele trei firme asociate în Huropark sunt reprezentate legal de Nagy Vencel şi Nojidar Tomici, care devin administratori pe o perioadă nelimitată.
În 29 mai 2011, Huropark este lichidată de cei Nagy Vencel şi dispare în negura istoriei, după ce şi-a încheiat misiunea de căpuşare a bugetului local. "Întrucât societatea nu deţine active, nu se pune problema transmiterii dreptului de proprietate asupra vreunui bun aparţinând societăţii", se arată în actul din Monitorul Oificial.
Ce-am avut şi ce-am pierdut...
De fapt, de-a lungul existenţei sistemului Telpark, nici măcar nu s-au edificat parcări, singurele investiţii fiind stâlpii cu inscripţia Telpark amplasaţi la capetele a sute de străzi din Timişoara şi câteva sute de metri pătraţi de asfalt. S-a plătit un bir şi cam atât. ce va face, în continuare, municipalitatea?
"Am decis desfiinţarea sistemului de parcare Telpark, dovedit extrem de neagreat de către timişoreni. Evident, în locul lui, va trebui să instituim un altul. Îmi doresc ca noul sistem să fie în cât mai bun acord cu aşteptările timişorenilor", susţine primarul Nicolae Robu, care ar vrea ca sistemul timişorean să se bazeze pe cele mai avansate tehnologii în domeniu.
Ce fac alţii?
Oraşele româneşti mari şi-au implementat, în mare parte, propriile lor sisteme de parcare, la fel ca şi cele din străinătate. Cam peste tot, au fost construite parcări noi, subterane, dar şi supraterane, ceea ce ne face să ne dăm seama că suntem cam în urmă în această privinţă. Mai peste tot, parcarea în centrele istorice ale oraşelor este destul de costisitoare şi se bazează pe parcometre, care acceptă şi fracţiuni de oră.
În privinţa utilizării domeniului public pentru parcare, adică a unei benzi din străzile obişnuite, la Craiova, de exemplu, fiecărui posesor de autoturism i se percepe o taxă suplimentară, care se încasează o dată cu achitarea impozitului pentru maşină. La Arad, la Cluj şi în alte oraşe există parcometre. Municipalităţile îi taxează, în general, modic, pe riverani. Aşa se face că, dacă vestea bună este că am scăpat de caracatiţa Telpark, este greu de crezut că vom avea parte, în Timişoara, de parcare gratuită, dar am putea avea avantajul de a şti ce se întâmplă cu banii noştri.